„Florile Ceahlăului” intrase, deja de câțiva ani, pe o pantă descendentă. Și perioada tulbure nu se încheiase. Astfel, în 1976, festivalul nu s-a mai organizat. Avea să fie reluat în 1977, cu o nouă ediție, cea de a IX-a.
„Înscrisă, la actuala ediție, în contextul stimulator al Festivalului Național «Cântarea României», tradiționala manifestare de la Piatra-Neamț își propune să contribuie la descoperirea și stimularea celor mai talentați interpreți amatori, la popularizarea pe această cale, a muzicii ușoare românești, a cântecului patriotic.
Amânat de câteva ori și concretizat (citiți: improvizat), festivalul și-a desemnat câștigătorii. Cum au fost doar 3 concurenți din afara județului și 14 de pe la noi, majoritatea premiilor au fost obținute de soliștii nemțeni. ” (Ceahlăul, 26 noiembrie 1977)
Ei au fost: Gabriel Stanciu (Floarea de aur), Liliana Vrabie (Premiul Comitetului Județean al Culturii și Educației Socialiste), Adriana Negru (Premiul tineretului), Camelia Fondwaldt și Alexandru Puia (Mențiuni de interpretare).
Celelalte premii au fost obținute de doi din cei trei concurenți din afara județului: Marian Voicu, din Prahova (Floarea de argint), Adela Ilicea, din Bacău (Floarea de bronz)
(surse: Mesagerul de Neamț și Dor de Neamț)
