La ediția a șaptea, deși a beneficiat de un juriu cu prestanță (dirijorul Ion Baciu, rector al Conservatorului „George Enescu” și director al Filarmonicii de stat „Moldova” din Iași, și compozitorii Vasile Spătărelu și Sabin Păutza), festivalul parcă nu-și mai găsea cadența de altădată.
„Cvasi-absența unor debutanți de valoare, sistemul, destul de elastic, de selectare a melodiilor, lipsa unor repetiții cu orchestra pietreană, organizarea cu destule deficiențe, nu au recomandat în acest an festivalul ca pe o tribună de la care sunt redate publicului larg melodiile românești cele mai de valoare la această oră, atât în ceea ce privește muzica cât și textul. Concursul simte nevoia unui aer proaspăt: selecția melodiilor trebuie efectuată după criterii lipsite de nebulozitate; recitalurile să răspundă ideii de detașare a vedetei de restul interpreților; dacă la aceasta oră, cât mai mulți compozitori și textieri se apleacă spre cântecul de rezonanță patriotică, de ce n-am acorda și noi un premiu celui mai bun interpret al unei atare melodii?”, considera jurnalistul Eugen Tureschi, în ziarul Ceahlăul, de sâmbătă, 6 iulie 1974.
La ediția a șaptea au participat 44 de concurenți participanți, din peste 20 de județe. Câștigătorii au fost: Teodora Bularca, din Covasna (Floarea de aur), Gheorghe Antohi, din Brăila (Floarea de argint) și Stela Pălănceanu, din Piatra-Neamț (Floarea de bronz). O altă reprezentantă a județului, Liliana Vrabie, a primit mențiune.
(surse: Mesagerul de Neamț și Dor de Neamț)
